Reguli de compozitie

5 iunie 2013   |   5095   afişări   


 
 
   "Nu este intelept sa incalci regulile pana cand nu stii cum sa le aplici." - T.S. Eliot, interviu in The Paris Review (Numarul 21, 1959)
 

   Exista un numar de reguli de compozitie sau linii de orientare pe care le putem folosi pentru a ne imbunatati fotografiile. Cele mai cunoscute au fost formulate de-a lungul secolelor de artisti, care au lucrat intr-o varietate de domenii de la arhitectura la pictura si fotografie. Desi, cu totii stim zicala "regulile au fost facute pentru a fi incalcate", exista un avantaj clar in a intelege, in primul rand, ceea ce incalci.
   In acest articol vom trece peste 3 din aceste reguli consacrate ale compozitiei, cu exemple care ilustreaza conceptele lor si dezbat de ce ele sunt instrumente folositoare si creative.
 
   Regula treimilor
 
   Regula treimilor este poate cea mai populara tehnica cu care artistii vizuali sunt familiarizati. Pe scurt, ideea este ca elementele compozitionale importante sunt plasate de-a lungul liniilor imaginare, care impart imaginea in treimi, atat orizontal cat si vertical. Elementele de interes deosebit pot fi plasate la intersectia acestor linii, pentru o compozitie mai expresiva si mai dinamica, asa cum este demonstrat in fotografiile de mai jos.
 
      
    Compozitia este perfect centrata pe duna de nisip.                 Aici, culmea dunei de nisip si orizontul au fost suprapuse de-a lungul liniilor imaginare care impart imaginea intr-o grila 3x3.

   
   Regula treimilor a fost enuntata prima oara de pictorul John Thomas Smith in 1797. Totusi, exemple de arta care foloseste acest tip de compozitie, pot fi gasite in traditii artistice datand chiar si din antichitate. Arta Est-Asiatica este in mod deosebit cunoscuta pentru folosirea compozitiilor asimetrice.
   De ce ne ajuta regula treimilor sa realizam fotografii interesante?
   Asimetria

   Cu oricare din tehnicile compozitionale discutate in acest articol, cautam sa evidentiem anumite elemente in imagine si sa cream un echilibru convingator intre elemente.
   Crearea unei compozitii de tip "treimi" adesea introduce asimetrie intr-o imagine, ceea ce ajuta la crearea unei impresii dramatice care poate lipsi in imaginile perfect simetrice.
   In fotografia de mai jos, poti observa ca ochii atat ai modelului cat si ai calului se afla pe liniile verticale imaginare. Si ochiul drept al calului este localizat la intersectia a doua linii. Ochii sunt, evident, elemente compozitionale puternice. Privirea noastra este atrasa in mod natural catre ochii altora. Plasand elemente importante in acest fel - fie o parte a corpului sau un produs de vanzare - de-a lungul grilei treimilor ajuta la concentrarea atentiei catre ele.
 
 
A se observa plasamentul ochiului modelului si al calului pe grila treimilor. Cand fotografiezi oameni sau animale, ochii sunt in general, elemente compozitionale bune de evidentiat.
 
   Echilibrul dinamic

   In plus, fata de faptul ca regula treimilor este folositoare pentru a determina plasamentul trasaturilor fin granulate precum ochii, aceasta poate fi folosita pentru restul elementelor care afecteaza echilibrul general al compozitiei. Fotografia peisaj de la inceputul articolului este un bun exemplu in care, regula treimilor a fost folosita pentru a determina plasamentul liniei orizontului si caracterisicile geologice majore.
   Aici avem un alt exemplu in care aceasta regula este folosita pentru a crea echilibru intr-o compozitie dinamica. In aceasta fotografie, modelul ocupa numai centrul si treimea din dreapta imaginii. Treimea din partea stanga a imaginii este spatiu negativ, oferind un puternic efect de miscare prin contrast si progresia valorilor tonale in fotografie.
 
 
 
   Priveste echilibrul compozitional dintre corpul modelului si spatiul negativ. Fiecare "stapaneste" una dintre coloanele exterioare si "impart" coloana centrala. Fii antent si la plasamentul genunchiului, care se afla de-a lungul liniei orizontale inferioare. Noteaza si punctul din care  cutia ei toracica se indoaie catre lumina.
   Incearca sa vizualizezi cum ar arata imaginea daca modelul ar fi fost plasat in centrul cadrului. Compozitia ar fi pierdut nu numai efectul dramatic, dar si cel de miscare.
 
   Raportul de aur
 
   
   Un alt concept vizual formulat in antichitate si inca folosit in zilele noastre vine din arta antica de origine greaca. Este cunoscut ca "Raportul de aur". Vom vorbi putin despre matematica intr-o clipa, dar in esenta este - ca si la regula treimilor - pur si simplu o modalitate de a imparti imaginea in arii dreptunghiulare. Aceste "dreptungiuri de aur" au proportii pe care grecii antici le considerau extrem de armonioase si placute ochiului. Plasarea elementele compozitionale in interiorul sau la intersectia acestor dreptunghiuri le poate oferi o proeminenta sporita si poate crea o imagine bine echilibrata, precum cea pe care o vezi mai jos.
 
 
Aceasta imagine are un raport placut intre subiectul principal si mediu. Compozitia a fost creata in acord cu raportul de aur, pe care il voi explica imediat.
 
    Matematica din spatele raportului de aur este mai putin evidenta decat cea din spatele regulii treimilor, astfel acest raport este un pic mai putin  cunoscut intre artisti decat, sa spunem, intre matematicieni sau ingineri. Dar merita sa fii cel putin familiarizat cu conceptul de baza.
   Raportul de aur este aproximativ echivalent cu 1:1.6, sau mai practic, 3/8:5/8. In figura de mai jos, ai doua segmente, a si b. a = 1.6 x b. si a + b = 1.6 x a. Deci proportia segmentelor a si b exprima raportul de aur.
 
 
 
   Un dreptunghi de aur (cel aratat mai jos) este unul a carui parte scurta (a) si parte lunga (a+b) respecta proportia de 1 : 1.6. Orice dreptunghi de aur se poate imparti mai departe astfel incat sa respecte aceeasi proportie 1: 1.6. Asta este exact ce s-a facut cu ilustratia de mai jos. Poti continua modelul de impartire pentru a crea dreptunghiuri din ce in ce mai mici unul in interiorul celuilalt.
 
 
 
 
 
   Si cum functioneaza din punct de vedere compozitional acest raport? Sa ne uitam mai atent la fotografia prezentata un pic mai sus. Din cauza ca un raport 1 : 1.6 nu este foarte usor de vizualizat, ne putem gandi la el si in acest mod 3/8 : 5/8, ceea ce inseamna ca urmarim sa impartim cadrul pe o latura cu 3/8 (un pic mai putin decat punctul de mijloc al laturii). In prima imagine de mai jos, asta este exact ce am facut, adaugand o  linie verticala la aproximativ 3/8 de marginea stanga.
 
 
 O linie verticala plasata la o distanta de aproximativ 3/8 de marginea stanga marcheaza crearea primului nostru dreptunghi de aur.
 
 
O linie orizontala plasata la o distanta de aproximativ 3/8 de marginea superioara creaza un alt dreptunghi de aur.
 
   Odata ce primul dreptunghi de aur a fost creat, putem repeta procesul pentru a-l crea pe al doilea mai mic in interiorul primului, asa cum se poate vedea in a doua imagine de mai sus. Portiunea din corpul modelului luminata mai dramatic se afla in interiorul primului dreptunghi. Si fata ei se afla in mare parte in al doilea dreptunghi. Asftel, incluzand elemente importante din punct de vedere compozitional, in interiorul acestor dreptunghiuri, putem atrage atentia catre ele. La fel ca Regula treimilor, aceasta abordare creaza o compozitie asimetrica care serveste la directionarea privirii.
 
 
Poti continua sa imparti cadrul in dreptunghiuri din ce in ce mai mici, prin adaugarea in mod succesiv de linii verticale si orizontale care creeaza aspectul de aur 3/8 : 5/8. In aceasta fotografie, cel mai mic dreptunghi (in albastru) se afla direct deasupra portiunii de fata cea mai apropiata de camera.
 
   Diagonale
 
   Artistii vizuali au inteles de mult timp in mod intuitiv ca folosirea elementelor diagonale este inca o modalitate de a crea drama intr-o compozitie plana. Linile diagonale pot conduce ochiul printr-o imagine si pot ajuta la generarea efectului de miscare. In fotografia de peisaj, diagonalele sunt formate des folosind drumuri, cursuri de apa, ziduri sau alte trasaturi liniare.
 
 
Aceasta fotografie are diagonale clare formate de bratele modelului si de tesaturile curgatoare folosite in decor. Aceste elemente atrag ochiul privitorului in imagine.
 
   Cand fotografiezi oameni, poti folosi silueta unui brat sau a unui picior al modelului. Este important de inteles ca diagonalele compozitionale nu trebuiesc limitate de anumite linii sau margini ale unei forme. Conceptul diagonalelor poate fi folosit ca o modalitate de pozitionare a elementelor intr-un cadru, in aproape aceeasi maniera ca cea a regulilor discutate anterior.
   Cum functioneaza? Deseneaza linii imaginare care pornesc din colturile cadrului la unghiuri de 45 de grade, asa cum este ilustrat mai jos si plaseaza elemente importante de-a lungul acestor linii. In prima imagine de mai jos, observa cum ochiul modelului, piciorul stang, si obiectivul aparatului foto de langa piciorul ei sunt plasate exact pe diagonalele din colturile imaginii. Manerul umbrelei se afla in punctul de intersectie al unor diagonale.
 
          
Aici se poate observa foarte bine metoda diagonalelor.            Aceeasi scena, dar cu o selectie diferita non-diagonala.
 
    A doua imagine este un cadru din aceeasi sedinta in care nu se respecta aceasta regula. Cadrul pare inghesuit cu geanta camerei foto prea aproape de partea inferioara a cadrului. Si nu este suficient prim-plan in imagine, comparand relativ cu cantitatea de spatiu vertical de deasupra modelului.
   Fotograful olandez Edwin Westhoff a formulat ceea ce el numeste "Metoda diagonalei" ca o regula compozitionala ce incapsuleaza aceasta idee. El are un articol foarte bun, cu exemple numeroase, care explica aceasta abordare in detaliu.
 
   Punerea acestor reguli in practica
 
   Stiind cum sa atragi atentia catre un element naste intrebarea ce ar trebui sa incerci sa evidentiezi in mod special. Cum stii care sunt elementele unei scene care se preteaza cel mai bine pentru aplicarea acestor reguli?
   Gandeste-te la punctele focale ale unei imagini. Incerci sa atragi atentia privitorului catre o anumita caracteristica a peisajului? Ochiul unui model? Un produs? Elementele compozitionale nu trebuie sa fie trasaturi explicite precum stamina unei flori, sau un produs precum o bucata de bijuterie. Gandeste-te sa folosesti schimbarile culorilor si texturilor sau a spatiului pozitiv si negativ in relatie cu aceste reguli.
   Ca orice tehnica, modalitatea de a te familiariza cu ea, este prin practica constiincioasa. Incepe cu regula treimilor (este cel mai usor de vizualizat) si incearca sa fotografiezi cu aceasta regula in minte. Aceasta este o modalitate foarte buna de a invata cum sa "vezi" compozitii si de incepe sa stapanesti tehnica.
   Raportul de aur si diagonalele vor fi cu siguranta mai usor de practicat post-expunere prin trunchiere (cropping). Putini, daca nu chiar nimeni dintre noi, putem vizualiza dreptunghiuri imbricate in timp ce fotografiem. Multe programe de editare cunoscute ofera chiar si functii de trunchiere pentru aceste tehnici compozitionale, facand aplicarea acestora foarte usoara.
   Desigur, aceste reguli reprezinta numai o mostra din miriada de tehnici aflate la dispozitia ta pentru obtinerea unei compozitii placute. Unele sunt formulate in jurul ideii de echilibru al culorii, focus selectiv, raport prim-plan - plan secundar, incadrare, geometrie... si lista continua. Regulile pe care le-am discutat sunt un bun punct de start pentru gandirea in mod critic asupra compozitiei in fotografie.
   Recomand foarte mult aceste reguli ca modalitati folositoare pentru a crea fotografii dinamice si interesante. Dar, ca orice stradanie de creatie, aceste reguli ar trebui luate in considerare mai mult ca sugestii decat dogme stricte. Da, merita sa le aplici pentru o perioada, dar nu le lasa sa fie singurele voci pe care le asculti in timpul procesului creativ. Intr-adevar, prin intelegerea teoriei din spatele acestor reguli poti, uneori, sa creezi imagini dramatice si surprinzatoare "stricandu-le" in mod intentionat.
 
Un articol de Thomas Park
Sursa : http://www.dpreview.com
 

Reguli de compozitie

pe 5 iunie 2013
     



Comentarii


Momentan nu există comentarii.